de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU
Stăpânirea Ungariei asupra teritoriilor locuite de români devenise în epoca modernă tot mai discutată și mai şubredă, după ce ea se menținuse în evul mediu pe baza dreptului cuceritorului, care își păstra prada cu arma. Principiul naționalităților, ce-și făcuse deja loc din sec.XVIII-lea, Piemontul și Lombardia eliberându-se de sub jugul habsburgic încă din anul 1858, și la care Ungaria însăși aderase ridicând armele împotriva Austriei în anii 1848-1849, dispărea cu totul din mintea ungurilor atunci când trebuia să-l recunoască valabil și pentru naționalitățile asuprite de ei şi, în primul rând, pentru români…
Mircea Păcurariu, binecunoscut istoric al Bisericii Ortodoxe Române, în lucrarea ”Politica statului ungar față de Biserica românească din Transilvania în perioada dualismului 1867-1918” , ne pune la dispoziție o statistică proprie referitoare la victimele terorii austro-ungare din rândul preoților și a familiilor lor:
” Peste 200 de preoți din părțile Sibiului, Făgărașului și Brașovului au fost nevoiți să părăsească locurile natale odată cu trupele române în a doua jumătate a lunii septembrie 1916. Alți aproximativ. 250 de preoți au fost aruncați în închisorile ungurești, foarte mulți fără judecată – din Cluj, Tg.Mures, Odorhei, Oradea, Timișoara, Caransebeș și Seghedin. Mulți au fost condamnați la moarte dar sentința nu a fost executată.
Alți peste 300 preoți, vreo 75 preotese și zeci de studenți teologi au fost deportați – chiar din august 1916 -în județul Sopron din vestul Ungariei unde li s-a impus domiciliu forțat, unora chiar până în vara anului 1918. Nouăsprezece preoți – mai ales din părțile de vest ale Transilvaniei- au fost uciși de unități bolșevizate ale armatei maghiare în primele luni ale anului 1919.”
- Când plecăm capetele şi aşteptăm ca Sfintele daruri să ne atingă creştetul să pomenim încetişor rugă şi pentru ei, martirii din anii de “ucenicie” a atrocităţilor maghiare 1916-1919 a căror icoane aşteaptă încă, într-un stat modern european aşa cum este România prezentă să li se facă cuvenita dreptate :
† în toamna anului 1916, în loc. Corbi-Făgăraş au fost ucis teologul Octavian Bârsan;
† în Ucea de Jos au fost ucişi primarul Zosim Dalea împreună cu câţiva ţărani;
† au fost ucişi învăţătorii Ioan Filip din Marghita-Bihor şi Lazăr Tîmpa din Almaş-Arad;
† au fost omorâţi şi mutilaţi avocaţii Dr.Ioan Ciordaş şi Dr. Nicolae Bolcaş din Beiuş
† a fost ucis Nicolae Bogdan, director de bancă din Vaşcău;
† în Sighiştel, 60 de ţărani au fost tăiaţi în bucăţi, aruncaţi în foc şi 40 de case arse;
† în Giurcuţa alţi ţărani au fost arşi de vii pe rug;
† la Bănlaca 6 ţărani au fost puşi să-şi sape groapa şi împuşcaţi deasupra ei;
† la Poieni, ţăranul Gh. Tămaş a fost îngropat în pământ până la gât şi împuns cu baionetele apoi împuşcat în faţa părinţilor, aduşi cu forţa la executarea fiului;
† în Birtim a fost împuşcat judele comunal Dimitrie Bolojan;
Sursa: http://roncea.ro