19 martie 2012
Familia Sina si familia Grabovsky, Emanoil Gojdu, Dimitrie Nedelcu sau Constantin Pomut… doar câteva nume dintre familiile si personalitatile române din Ungaria, care au contribuit esential la pastrarea si afirmarea constiintei românesti. Mândri de originea lor, românii si aromânii din Ungaria, atât înainte, cât si dupa dualism, au actionat – într-un climat de profunda ostilitate – cu consecventa pentru afirmarea identitatii si culturii neamului lor. Au dobândit prosperitate financiara prin munca, priceperea si talentul unor întregi generatii. Aceasta prosperitate le-a permis sa sustina material diferite actiuni si manifestari culturale românesti din Ungaria, sa sutina material studentii români din Transilvania, Banat si Maramures aflati la studii la Pesta, dar în acelasi timp sa sutina material si diverse initiative care s-au finalizat prin întemeierea unor institutii reprezentative ale statului maghiar, precum Academia Maghiara, Academia Comerciala sau Teatrul National Maghiar.
*
La concurenta cu Rothschild
Una dintre cele mai bogate familii din Ungaria, dar si din Europa la un moment dat, a ajuns sa fie în secolul al XIX-lea, familia Sina. Aceasta familie de aromâni, originara din Moscople, prin cei trei reprezentanti ai ei, a contribuit în mod esential la sustinerea si afirmarea miscarii culturale românesti din Ungaria, dar si la sustinerea bisericii ortodoxe din aceasta tara. Nascut în 1753, Simeon Sina, a detinut a doua banca ca importanta din Austria, dupa banca familiei Rothschild. Fiul sau, Gheorghe Simeon Sina (1782-1856), a condus banca întemeiata de tatal sîu, cu aceeasi pricepere, mai mult chiar a investit o parte importanta din profit în achizitionarea de proprietati în Ungaria, Transilvania, Croatia si Țara Româneasca. Devenit baron în 1822, Gheorghe Simeon Sina a fost alaturi de contele Széchenyi István atât în demersurile verbale, cât mai ales în cele materiale pentru ridicarea „Podului cu lanturi” de peste Dunare. De fapt, ei doi au fost cei care au contribuit cu cele mai mari sume de bani pentru ridicarea acestei importante capodopere arhitecturale, dar si de utilitate publica. Cel de-al treilea membru al familiei, Simeon Gheorghe Sina (1810-1876), a fost unul dintre cei care a realizat una dintre cele mai mari averi din Europa timpului sau. Din acest motiv, dar si pentru a-si putea sustine conationalii români, a facut importante donatii si pentru înfiintarea unor institutii ale statului maghiar, precum Societatea maghiara de asigurare, Creditul agrar din Ungaria, Academia Comerciala, Teatrul National Maghiar, si în mod deosebit, Academia Maghiara.
Un mare colectionar de manuscrise aromâne…
Atanasiu Grabovsky a fost o importanta personalitate a coloniei românesti din Pesta. Prosperitatea materiala de care se bucura, i-a permis sa colectioneze manuscrise aromâne. Mai târziu, o buna parte dintre aceste manuscrise strânse într-o viata de om, aveau sa ajunga în rafturile Bibliotecii Academiei Române. În acelasi timp, Grabovsky a oferit suportul material necesar pentru tiparirea de carti românesti la Tipografia din Buda, carti destinate conationalilor sai din Ungaria. Om cu gusturi rafinate, Atanasiu Grabovsky a sustinut financiar, pâna la sfârsitul vietii sale, un select salon literar pentru membrii coloniei românesti din Pesta. În mod deosebit, ideile Școlii Ardelene erau atunci cele care animau discutiile ce se purtau în acel salon ce era frecventat si de Petru Maior, Samuil Micu-Kleain, Damaschin Bojinca, Eftimie Murgu si multi, multi altii.
… si un reformator al dreptului penal maghiar
Nascut la Oradea, în anul 1802, Emanoil Gojdu, renumit avocat al acelui timp, este considerat a fi un adevarat reformator al dreptului penal maghiar. A fost prefect de Lugoj si membru al Casei Magnatilor. Multele sale donatii financiare, au permis sustinerea de care aveau nevoie bisericile românesti din Ungaria, dar si a culturii, a publicatiilor si scolilor românesti din aceasta tara. Casa sa a fost mereu deschisa studentilor români aflati la Pesta, la studii, atât înainte de 1848, cât si dupa acel an. A înfiintat o fundatie care, dupa moartea sa, timp de mai bine de 50 de ani, a continuat sa acorde burse de studiu românilor cu posibilitati reduse, astfel încât acestia sa poata studia în Ungaria. Printre zecile de tineri români care au beneficiat de bursele Gojdu, putem sa-i remarcam pe Traian Vuia, Victor Babes … sau Petru Groza. Problema patrimomiului Fundatiei Gojdu, nu e înca – condamnabil fapt – lamurita pe deplin nici astazi. Compromisurile politice ale unor guverne care s-au succedat la cârma României dupa 1989, au împiedicat acest lucru. Poate ca ar putea sa dea mai multe relatii fostul premier Tariceanu. Sau cel nou, aflat acum în exercitiu, Ungureanu. Însa aceasta e o alta poveste… care va trebui si ea spusa cândva.
Întemeietori de scoala medicala
Nascut la Lugoj, în 1812, Dimitrie Nedelcu (decedat în 1882), a studiat medicina la Pesta si s-a specializat în stomatologie – o specializare noua pe atunci – la Viena, cu profesorul Gheorghe Garabelli. Întors în 1844 la Pesta, Nedelcu a devenit un cunoscut si recunoscut practician al stomatologiei, cu o selecta clientela. În acelasi an, a devenit si primul profesor al catedrei de stomatologie înfiintata în cadrul Facultatii de medicina din Pesta. Un alt medic român recunoscut în capitala Ungariei, a fost Constantin Pomut (1815 – 1883), fratele lui George Pomut, cel ce avea sa ajunga, dupa razboiul de secesiune, general în armata americana, dar si un cunoscut diplomat caruia SUA îi datoreaza cumpararea de la rusi a statului Alaska. Constantin Pomut a studiat medicina la Pesta si Viena. La Viena s-a specializat în psihiatrie facându-si practica medicala în cunoscutul spital de boli nervoase Navreturn. Întors în capitala Ungariei în 1847, a fost numit titular al catedrei de psihiatrie, atunci înfiintate, în cadrul Facultatii de medicina din Pesta. În 1854, a fost numit medic primar al Banatului, ramânând în continuare si profesor la Pesta. Printre multe alte demnitati pe care le-a onorat cu profesionalism au fost si cele de consilier medical la cancelaria Curtii din Viena, precum si cea de membru al Colegiului doctorilor facultatii medicale din Viena. Imediat dupa dualism, în 1867, s-a pensionat si s-a retras la Ucea de Jos, lânga Fagaras, loc unde dealtfel odihneste, fiind îngropat în curtea bisericii din localitate.
“Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud Dumnezeirea, caci m-a facut român. Iubirea ce am catre Natiunea mea, ma îmboldeste a starui în fapta, ca înca si dupa moarte sa erump de sub gliile mormântului, spre a putea fi pururea în sânul Natiunii mele”, scria Gojdu în cuprinsul testamentului sau întocmit pe data de 4 noiembrie 1869. În cuprinsul aceluiasi testament, Gojdu mai mentiona si faptul ca lasa averea numai “acelei parti a natiunii române din Ungaria si Transilvania care apartine la confesiunea orientala ortodoxa”. Averea sa viza acordarea de burse studentilor si ajutorarea preotilor. În 1937, guvernul român a ajuns la o întelegere avantajoasa cu guvernul maghiar, care însa a fost anulata la izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Dupa decembrie 1989, guvernul român a încercat sa reia în discutie problema mostenirii Gojdu, dar guvernul maghiar a refuzat orice discutie pe aceasta tema. Surpriza însa! În octombrie 2005, premierul Calin Popescu Tariceanu si actualul premier, Mihai Razvan Ungureanu, pe atunci ministru de Externe, au semnat cedarea gratuita a patrimoniului Fundatiei Gojdu în favoarea statului maghiar. În anul 2008, Senatul României a respins ordonanta de urgenta pentru ratificarea acordului agreat de Guvernul Tariceanu, acord conform caruia era înfiintata Fundatia Publica Româno – Ungara Gojdu. În patrimoniul acesteia ar fi urmat sa fie incluse bunurile lasate mostenire de renumitul jurist român.