Satul Feldioara este amintit in documentele vechi (Actul Capitlului din Alba Iulia, datat 1 mai 1307 prin care i se face cunoscut lui Ladislau, voievodul Transilvaniei, ca dand urmare cererii lui, a trimis pe magistrul lor, Marcel impreuna cu nobilul Osvald din Calnic la satul Feldioara, unde acestia au convocat vecinii si megiesii, de jur imprejur si in prezenta lor s-a constatat hotarele „dupa semnele vechi si adevarate”). Satul este atestat inca de la inceputul sec. al XIII-lea sub numele oficial unguresc de Főldoar, ceea ce inseamna in romaneste teren fortificat, (de la ruinele castrului roman din apropiere), pastrandu-si aceasta numire pana la Marea Unire a Transilvaniei cu Regatul Romaniei din 1 Decembrie 1918, cand i s-a dat numirea oficiala de Feldioara intrebuintata din mosi stramosi in vorbirea curenta. Sasii numeau si numesc si azi satul Marienburg, pe romaneste castelul Mariei. In documentele din anul 1307 gasim ca satul Feldioara apartinea comitatului (judetului) Alba, iar in anii 1871-1875, in actele arhivei Cartilor funduare din Fagaras il gasim incadrat in comitatul Albei superioare (plasa Noul Roman). Satul era unitate administrativa independenta, avand conducere proprie, era condus de un comitet comunal in frunte cu judele (asa se numea in vechime primarul) si un casier comunal, acestia erau alesi de locuitorii satului, numai barbati majori, prin vot personal si deschis.
Benedict voievodul Transilvaniei (1202-1206, 1208) doneaza satul Feldioara manastirii Cistercite din Carta si a stat sub stapanirea manastirii pana in anul 1477, cand Matei Corvinul, regele Ungariei prin Decret, a desfiintat manastirea din cauza „moravurilor celor rele si a vietii decazute” a abatilor, prin acelasi decret a dispus ca averea manastirii – din care facea parte si satul Feldioara sa fie trecuta la prepozitura (consistorul) bisericii fecioarei Maria din orasul Sibiu, averea trecand in anul 1556 la fiscul ungar. In anul 1589 satul Feldioara ajunge in posesiunea lui Balthazar Bathory, care-l detine pana in anul 1594, dupa aceasta data nu s-au mai gasit documente.
In anul 1950, prin lege i s-a desfiintat autonomia comunala, fiind atasat din punct de vedere administrativ ca sat de comuna Vistea, iar in anul 1968 este atasat ca sat de comuna Ucea.
In legatura cu numirea satului Feldioara facem mentiunea ca toponimul „cetatea” din hotarul satului situat la distanta de aproximativ 350 m miazazi de vatra satului, indica cu exactitate locul unde a fost construit in secolul al II-lea e.n. castrul roman. Toponimul „cetatea” a intrat in constiinta locuitorilor o data cu zidirea castrului si i-a ramas numirea in vorbirea curenta a satului pana azi.